În faţa mea doi ochii gălbui Clipesc de zor în disperare Făcându-mi semn că mai în jos Este sezon de vânătoare. Din grabă brusc eu mă opresc Şi merg finuţ ca o felină Uitându-mă în jurul meu Sperând spre mine să nu vină. Mă uit în faţă şi nimic. În stânga linişte deplină În dreapta parcă se zăresc Doi vânători într-o maşină. Îi văd cum stau dup-un tufiş Ascunşi c-aşa-i la vânătoare Cu un proces verbal în mână Cu pix şi ochelari de soare. Din stânga mea unul grăbit Aleargă ca şi dobitocul -O vai şi-amar de viaţa lui Că ăsta şi-a „jucat” norocul. Şi văd cum sare din maşină În grabă mare, vânătorul Cu gând vădit să îl oprească Pe cel ce-aproape îşi ia zborul Cu mâna dreaptă ridicată Vânătoru-i face semn Să tragă repede pe dreapta C-a alergat şi nu e demn. Din graba lui nesăbuită Este oprit de vânător I se explică ce-a greşit Şi-i amendat usturător Iar eu cuminte şi speriat Cu ochii mari cât doi ardei Un semn de cruce mare-mi fac Şi trec încet pe lângă ei. Şi iarăşi scap nevătămat Întreg şi viu, o ce mirare, Noroc cu ochii cei gălbui Ce m-au scăpat de vânătoare.
Comments